vere
e unu de-mi duce grija
mama lui de l-a făcut era femeie de la țară
n-o știu dar mi-o imaginez că și eu sunt de spiță
româncă dată-ncolo de fâșneață
că de mică luai greu’ de la părinți de la bunici
și fură mândri deh acu nu mai sunt printre noi
cică s-au dus la odihnă n-au știut toată viața lor decât
muncă de aia oi fi și eu argintu viu ghiavolu știe mă neică escule
te strigai peste gardu de-l întinseră virtual între noi ăia deștepți
da cum nu mai crescu urmă de verdeață
că vezi și aia are nevoie de pace și înțelegere
se făcu un mare gol uite-așa ca un risaicăl
umple-l vere cu venin cheamă administratoru de plasă
așază-ți în pârmac privirea către mine ce nu pricepi
când scot eu cele mai frumoase ciuturi de poezie limpede din fântâna
de la poarta saitului mai bea o cană să te răcorești
și când o fi mai rău mă nene
așa să ne fie

(13 iunie 2013)