cândva
mâna ta va căuta trupul meu
în așternuturi
vei tuși ca și cum s-a rupt ceva în tine
ori în noi amândoi
mulțumiți cu aceeași limbă mută a iubirii
pe care o scriem caligrafic mimând doar omul
din noi înșine

îți povestesc azi o amintire proptită de gardul uitării
am crescut frumos alergând dealurile ce îmbrățișau satul
dar soarele era tot mai departe spre înserat
am adunat flori care aveau să uite un răsărit senin
și gustam încet din dulcea-amăruie așteptare

așa sunt zilele mele când te aștept

uneori prefăcută alteori sinceră și copilăroasă
vorbesc unor vise căzătoare ca frunzele din copaci toamna
în mine scad toate temperaturile universului
și strâng în pumni aceiași fiori
cum fluturii strâng ziua cu noaptea

uneori ațipesc chinuindu-mă cu o bătrânețe prematură
mi-e bine așa când tu te prinzi de mână cu ceea ce a fost
și rămâne din mine
ori din toată inima noastră
pe care-am crescut-o eu singură
în noaptea în care tu vomitai uitări mărunte
din corpul tău

azi mâna mea
te căuta în așternuturi


acum sunt prezentul tău