de dor
am ajuns să mă-ncing cu cureaua de la ceas
și din ciorapi să-mi pot croi cămașă,
să merg în picioare pe sub pat și-n oglinzi să par o pată oarecare
mi-e și teamă să scot dopul de la cadă când fac duș
iar dacă cer o bere, mă sprijin de ea ca de-un felinar și cânt
și deodată
devin enorm
plesnește cureaua, ciorapul, cămașa, patul circulă printre boeing
oglinda-i un por, cada ajunge degetului mic, berea-i scobitoare
mi-e și teamă să cânt, să nu cânt