un cer curge secret dintr-o glandă
sub un amurg doamne infect
apoi se spulberă ceva zori de-o geană
pierdută de întâmplarea clipirii mele
surâd în volbura mușcată de retragerea primăverii
o palmă mângâind obrazul meu neras

cer nelimpezit dimineața aceasta
între est și nord sud și vest
un zvon rătăcit peste pietre

pumnul îmi lovește meningea creierului
menghina gândului
crucificare de pleoape pe iriși eretici
sclipire vorbită de limbi de ceață
gândirea mea umilă

fără mănuși mângâi dealurile și mă-nspinez
amintindu-mi că putem renaște doar murind
știu valurile sunt cele care ne poartă spre țărm
viețile noastre sunt simple ilustrate de la mare
trimise pentru a fi uitate în sertare sub maldărul
de vise amare