îmi lipsești
și
văd toate lipsurile din jur
dinlăuntru
nu mai este acel ceva de care doar tu știi

liniștea dintre noi mă sperie
într-atâta este de copil care tocmai la ora de sport
se împiedică și cade într-un obstacol de fier
își adună singur viața de pe jos și o ține
cu mâna la pântece până la primul ajutor
livid
toți se uită crispați nu știu ce să facă deși
au telefoane sofisticate
au mașini de lux
au superiori cu relații
au posibilități
unde nu e atitudine nimic nu e

smurdul din mine se face elice lasă aerul acesta dureros în urmă
un fel de curaj până la tine

copilul până mai ieri alerga în sufletul meu gazonat ca un teren
în curtea școlii mă poate părăsi

încă

respir fiecare lucru care te poartă
prin masca de oxigen câțiva nori impreciși
trec drămuit
în timp
ce-mi lipsești liniștea între noi numără
moartea în trup
de clepsidră

(26 iunie 2013)