Rămâi.Pentru că.
Nicăieri devine aici și acum
Când ușile se închid cu viteza luminii
În cumul de trăiri clipa își trăiește sensul
Iar locul tău reia culcușul în tine
Zece degete pe brațe niciodată suficiente
Să cuprindă zambete plecate demult
Se fură gândul de tine singuratic
Ferestre se lovesc de tâmple
Și orizontul perete înghite surd
Cuvântul nerostit.