Că scrii poezie
Asta nu ți-o poate lua nimeni
Dar poezia se trăiește înainte de toate
Într-o sihăstrie cine știe pe unde
Se trăiește în haine sfinte
Și uneori te trezești dimineața
Și te simți ca la înmormântarea ta
Descoperi că nu este nimeni acolo să te conducă pe ultimul Drum
Iar din groapa proaspăt săpată se-aude cântec de fanfară militară



Că scrii poezie
Asta nu ți-o poate lua nimeni
Dar este atât de mult gol
Între tâmpla ta și degetele lor
Și se lasă umbra tot mai grea și singuri
Privim tot restul vieții acel afiș murdar lipit pe acel zid imens
Dincolo de care am găsi într-o clipă toate nostalgiile cerului