Ah, vino iar, coboară,
Din steaua strălucindă
Fă alb de nea oglindă...
Torent de primăvară!

Mă mângăie pe obraz
Cu plușul cald, suav
Topește-mi ger bolnav...
Fă iar păduri topaz!

Fă-mi nări iar fremătânde
De reavănul de câmpuri.
Dă-mi adieri din vânturi...
Iubiri fă iar flămânde!

Trimite-mi sunet-lied
Din pliscuri cântătoare
Și pomi pictează-mi floare...
Și arome câmp arid!

Adu-mi albastrul pur
Pe iris ce vrea cer.
Dă-mi gust să uit ”stingher”
Topindu-mă-n împrejur!

Dă-n copt crude copile
Înspre vara ce le-așteaptă.
Chircit de frig îndreaptă
În scurte nopți, lungi zile!

Fă-mă să lunec iar
Speranța de-nnoire
Făcând vis amintire
Și stea din felinar!

Lasă-te cont de număr
Ca trecere-n sublim;
Doar tu ne-nveți ”iubim”...
Rău, privit peste umăr.

Coboară iar, ah vino
Spirit din seve caste
Se îngemănând din astre...
Terra, iubită alin-o!
29.02.2012