“absurd e vântul acesta
cum vrea să poarte el lumina
prin parâmele irișilor captivi între ghețurile ochilor”
ai uitat întrebi
tresar și privirea îmi urmărește iar melodia copacului
“din fâșiile de răsărit rămase foșnind între crengi
și nocturna pe care o redau frunzele
se naște umbra ta
copacule“
ai uitat întrebi
“nu, nu am uitat, Doamne, dar sufletul
mi se încovoaie la fiecare din trecerile tale”