Toamna noastră-i ireală
Ca o lungă insomnie,
Ca o nuntă mormântală,
Fără popi și cununie,

Fără fast și poleială
E o tristă ironie
Ca o copie banală,
Ca o veche nebunie

Ciclică și abisală,
Fără nerv și armonie
În carcasa ei carnală
Scursă în monotonie

Austeră, boreală,
Palidă ceremonie
Funerară și regală
Ca-ntr-o sumbră simfonie,

Ca într-o funestă gală
Dintr-o goală colonie,
Ca o liniște letală
Veștedă și maronie

Impasibil de brutală
Injectând melancolie,
Doza zilnică fatală
Dezertorilor și... mie.

Ca o boare, ca o pală
Ca o scurgere sangvină,
Ca o moarte de impală
Între colții de felină...

Tu, iubito, ești petală
Sfârșind lent în agonie
Și în moarte vegetală
Ca o umbră cafenie...

Toamna noastră-i infernală
Guvernând cu tiranie
Criza mea autumnală,
Obsesiva mea manie...