era o bibliotecă. tăcea
citeam nocturne întristări.
ș-atunci Vineri trebuia să fie
dar nu s-a mai întâmplat,
sau oricum nu atunci.

înțelegeam că tuberculoza osoasă
nu atacă doar omoplații literelor
mandragorele lui Namta, desigur.

era prea mult. o vreme estetizantă
cu nori prozaici și cu cer îndoliat Ș-atunci am luat lumina și mi-am așezat-o pe picioare. Ș-a-nceput să mă doară. Ș-a-nceput să mă devoreze.

Înțeleptul Solomon fugea de lumină știa că masa ei musculară e mai puternică decât mine.
Înțeleptul Solomon nu juca la Loto și bătrân fiind avea mereu o tânără fecioară la piept ca să-i țină de cald, în bibliotecă visând.

la orele de rugăciune își acoperea sobru sexul inoperant. dar eva, curioasă, ghicea întotdeauna numerele norocoase. ne transforma pe toți apoi în balerine și ne planta succesiv,ierarhic capetele în podea până când picioarele începeau să danseze oarbe îmbrățișând violent aerul îmbâcsit de graminee.
Eva ne povestea cum că vine antihristul fiindcă citise ea că acum
câinii au început să omoare câinii.