Prin mine dansează, sferic,
iele goale
precum răspunsuri
la întrebările despre Dumnezeu,
cu părul despletit în patru zări
și sâni rotunzi și plini ca patima,
ce poartă-n păr
bucăți de anafură
înfipte în spini prelungi de argint.

Te prind, frenetic, ielele mele, în dansul lor
și mă îndeamnă să te las
să mă împărtășești
prin mine însămi,
să-mi sorb
o picătură de sânge
într-un pahar cu vodkă
și să-mi consum un gând murdar.

Ielele mele nu-ți spun
că gândul meu e sec,
iar suflul meu nu stinge focul,
îl usucă.
Îți strig mut peste râsetele lor:
Ia aminte,
împărtășiți prin noi,
poate nu vrei, dar rămânem uitați
într-un univers galben și sferic,
unde tu ești un simplu preot violet
în mișcare browniană,
iar eu nu sunt nimic mai mult decât
un joc de iele disipate,

un fum incolor
ce capătă treptat culoarea ta.