sunt bolnavă de tine
octombrie
când îmi pătrunzi până la oase
nopțile
trăiesc o zi în trei ceasuri
fără umbre
auzi vuietul frunzelor
cum te strâng în mine
nu mai sunt eu
cea care-ți respiră prin piele
picură din mine
un sărut hoinar
foșnesc plopii - metereze
între noi toamna
a mai făcut un pas.