Când totul era vrajă și răsfăț
Când stele-aveam pe buze-n loc de șoapte
Te-am întâlnit și vrut-am să te-nvăț
Din miază-zi și până-n miază-nopate.

Te-am dus pe brațe-n muntele cu dor
Iar când am coborât mi-erai mireasă,
Deși nu era vremea să mă-nsor
Dar nici să te mai las la altă casă.

O viață, ce-i o viață, două vieți,
Împletitură strânsă de destine
Þi-a trebuit drag mult ca să mă-nveți
Și mult drag mie să te învăț pe tine.

Acuma când se stinge ziua-n vânt
Când nu-i mai luminoasă nici lumina
Noi știm că fericirea pe pământ
Din dragoste-și hrănește rădăcina.