dacă eliminam gândul
totul se transforma într-o pajiște verde
în nouă pietre roșu galben albastru
trecea un prinț călare
dar cum să renunți la gând
cum să împarți gândul
marile depărtări să le apropii
astea sunt secvențe din trecutul unui muritor
nu ai cum

memoria revenea încet la cursul de anatomie
omul este un ochi uriaș dragii mei
străbătut de văi și oglindit în ape tulburi
în cele din urmă se retrage în pământ pentru odihnă

plângeau copiii de țâță adulții senectuții noastre

ceață ca o cataractă la cules de văz
ridică-te pe munți și umblă