Tristețea este pur umană, dar nu poți să nu ai o toană
În care să uiți ceea ce e trist, să crezi în zâmbet optimist
Să uiți de convenții și destin, de clipele profunde scufundate-n chin
Să poți accede spre putere, cu vrerea ta sau fără vrere
Să crezi în ceea ce nu ai crezut, că poate fi și nevăzut
Să mergi pe căi ce altădat, erau scăldate în păcat
Să vezi ceea ce doar prin minte, tu ai privit în ziua cea fierbinte.
Să speri că doar speranța, îngemănată cu paiața
Va birui în viața vieții și va răzbate moartea morții.
Căci altfel, totu-i întuneric, rece stare și frenetic
Tu vei primi din soarta sorții, doar dulcele sărut al morții.