ca o ființă în alb dimineața
pe coarda de argint a ceții
cu mâinile lungi și subțiri ca niște crini înfloriți
îmi vei atinge sufletul încet
și pleoapele reci ca apa de izvor

mireasma ta va fi de mere coapte
și-mi va aduce aminte
de trupurile femeilor neîmbrățișate
de arbori călători
de toate

singur în miez de noapte
când stelele sar peste vârfuri înalte de brazi
eu te pândesc printre raze de lună
și te aștept să apari
ca un răsărit
ca o ființă în alb
nu urâcioasă cum te știe lumea
să mă petreci spre alți zori
dincolo …
pentru totdeauna