aș fi dorit să nu se mai sfârșească
unduirea părului tău îmi trezea privighetori în sânge
degete apăsau pe ceara moale a trupului
modelând sigilii de dragoste

acum nu mai pot goni copacii pe dealuri
nu îi mai pot mâna în chiot și râs haiducesc
prin amarul miros al frunzelor trăite

o amurgire-n simțuri pune o floare
uscată în ierbarul coastelor
liniștea absenței tale se prelinge picătură și picătură
prin culoarul unui anotimp subțire