motiv: nu mai postați linkuri către pagini externe (a se citi regulile)




Un pribeag
din lumea asta călătoare
din fărâmitura de neant,
timpul și-l înfruntă cu tărie,
stând aplecat peste hristoave…

Voința îi e revărsare de iubire
peste întinu-i cer.
gândirea i se scaldă
în sublima-i armonie de mister.
sufletu-i e proiectat
în fante de lumină
din picătura de dureri.

Are pe frunte scris proorocirea:
„Nebunul… ce inchide paradigma,
în Vremuri de Apoi…”
dar, tot mai caută cu discreție, în Scriptură,
fraza unde stau ascunse:
„Bunătatea, Lumina și Iubirea!…”