orașul acesta amorțit
nu ne mai poate fi nici măcar mormânt
e prea multă zarvă să poți muri
prea multe stele căzute
între betoane
decembrie e în prag și
deschide larg ultima ușă
al acestui an

nimic nu s-a schimbat
poate doar prea multe precipitații
pe ochii bătrânilor înghețați
a tinerilor deznădăjduiți
a copiilor flămânzi

1 decembrie
parada foamei
prea multă mizerie pentru un
bulevard curat
rând pe rând se sting
și ultimile beculețe
din bradul ce ar trebui să fie
al bucuriei

speranțe cărora le zâmbim
neîncrezători
trăim sperând
murim cu speranța
dar nici paradisul nu e ușor de primit
se comercializează orice
nu este rugăciune fără bani
mort fără taxă

îl mituim chiar pe Dumnezeu
popii fac abuz în serviciu
crezându-se hristoși

orșul acesta este prea mic
pentru morții vii