o bunule prieten îi spuse Roki
cel ce m-ai vizitat la închisoare
pe cînd neamurile mă uitaseră de ani buni
cel ce îmi citeai poezii romanțioase la vorbitor
și îmi alinai durerea singurătății introducînd clandestin
telefoane mobile
cel pentru care destăinuirile mele nu trezeau silă
ci venerație
iată-mă astăzi alergînd după tine prin piață
nu pentru a te ucide
ci pentru a te invita la o bere
să vadă dușmanii tăi cei mai răi
cu cine vor avea de a face
să imortalizezi în poemele tale numele meu
cînd moartea cea nemiloasă mă va cuprinde
în brațele ei
și fără temere LIM se așeza la aceeași masă cu Roki
în crîșma din stația de autobuz
acolo se zvonea că Vase nebunul
a făcut crimă de om
și o pată maronie rămasă dovadă pe mochetă
confirma zvonul
Roki dădu peste cap trei pahare de vin
apoi își dezlegă limba
cîntînd cu lacrimi în ochi o superbă manea
despre iubire și bani
despre moartea părinților și anii grei petrecuți
la pîrnaie