M-am înălțat mereu și capul sus
M-a ajutat mândria
Să-l țin, mi-a curățat genunchii
De humă și de sânge,
Și doar dorința de-a ajunge,
Mi-a dat genunchilor tăria
Să nu mai tremure,poruncă
A dat ochilor de a nu plânge.

Prea des eu m-am certat cu cerul,
Să pot rupe blestemul
C-o întrebare dureroasă,
De ce eu? De ce pe mine?
De ce? Eu îți arăt iubire Doamne
Și tu îmi dai infernul.
Dar tu răbdare mi-ai cerut
Și-atunci mi-a fost rușine.

M-am săturat să bântui
Și să trăiesc mereu din vise,
Am dreptul să mă bucur de un zămbet,
De o speranță vie,
Să simt înfiorat plăceri
De un sărut aprinse,
Și să-ntâlnesc iubirea
Unei fete dragi, să mă renvie.

Cu mâna ei să-mi smulgă spinii
De pe fruntea ce mă arde,
Cu mâna ei să-mi spele rana,
Cu mâna să-mi alunge boala,
Și-apoi, cu gura ei șoptind,
Cu foc să-mi spună ,,Bade,
Acum ești sănatos, eu te iubesc,
Zâmbește omule si scoală.