Nu știu de ce, dar mie mi-au plăcut dintotdeauna
Zilele în care soarele nu-și prea arată cununa,
Zile puțin înnorate
Și ușor întunecate
Cu cenușă-amestecate....

Zilele-ncărcate cu prospețimea zorilor
Zilele ce se descoperă norilor...
Zile plutitoare
În rouă și-n boare
Zile fară soare!

În rotocoale de rouă, lumina se-mbracă-n sclipiri
Și răsare ca o crăiasă culeasă din amintiri...
Iar mireasma-acestor zile
E-un odor de ude-argile
Înmuiate-n nopți fertile!

Astfel că o zi de vară nu e-atât de-mbătătoare
Ca o zi de primăvară proaspată, cu-n rece soare...
Iar copacul mare-al vieții
Se-arată dimineții,
Plin de proaspătul verdeții,
Ca un vis al tinereții!!!