Deși zglobie și cu chef de viață, sunt unele momente ce le ai în față
Pe care de-ai putea, le-ai evita, dar ele fac parte intrinsec din starea cea
Se tot hrănește pic cu pic, din al amăgirilor ibric
Și-atunci când vasul tocmai este plin, te-apuc-un gând ce te îndeamnă lin
Spre nevăzutele cărări, mai ieri sperai că nu vor mai fi gări
În care să tot poposească tristețea, pe care ai primit-o când doar ea
A apărut de nicăieri și-acum mai vrea restul de ieri
Din porția de tristă amintire, pe care o purtai de multe zile
Cu tine, cu speranța că-ntr-o zi, eliberată de ea tu vei deveni.
Dar nu a fost să fie așa, azi suferi iar în partea ta
Deși se spune că este-n zadar, căci clipa Acum e importantă doar
Căci nici trecutul nu mai are rost, să îl trăiești acum când e pierdut anost
Și chiar și viitorul tu de vei gândi, va fi tot altfel, atunci când el se va înfăptui.
Așa că tu trăiește clipa cea prezentă și uită de trecut și viitor, cu tentă
Căci doar așa tu vei avea scăparea, de a trăi în tihnă și fără durerea
Acelui fals al sinelui ce nu-ți dă pace, când se scufundă în adânc și zace
Căci nu există de tu ai putea, un echilibru clipă de clipă a avea
Decât a trăi clipa Acum, nu în trecutul ce acum e scrum
Dar nici în viitorul ce va fi, atunci când îl vei ajunge din urmă într-o zi
Decât o adiere palidă de vânt, nici pe departe acel uragan pe care îl purtai în gând.