Ai plecat la cumpărături grăbită, cu un pas lung și ușor,
fără să știi unde ai să te oprești
sau cât din ce aveai de dat se va duce.

Ai plecat cu o învelitoare scurtă, care te acoperea o parte.
O parte te lăsa în ochii tuturor.

Fără să știi cât din ce aveai de dat se va duce,
ai început să pui în coș tot ce plăcea ochilor tăi,
buzelor tale,
atingerii tale ușoare,
nasului tău.
Unii ar fi putut spune despre tine că ești lacomă.

O privire aruncată pe furiș,
niște degete pe clapele unui pian cu coadă scurtă,
o inimă de treflă neagră,
un stomac plin cu fluturi,
un buchet de Nu-mă-uita,
le-ai aruncat pe toate în coș,
la grămadă,
la un loc
cu o pereche de andrele subțiri,
să-ți croșetezi o poveste.

Te-ai oprit un minut lângă un genunchi apăsat în pământ.
Nu i-ai văzut rostul și-ai trecut mai departe.