Plumb e sufletul când însuflețește
Plumb e mintea când gândește
Plumb îs ochii când privesc
Plumb îi mintea când gândesc
Plumb îs picioarele când merg
Plumb îs tot și mă-nțeleg.
Din albastrul Univers
Am parcurs ce era de mers
Dar drumul eu l-am greșit
Și-am ajuns unde n-a trebuit.
Sufăr, dar nu-mi pare rău
Rău pe rău se scoate, zău
Mai bine cu răul care
Plânge după umbra inimii tale
Decât răul de a fi
Lângă tine și-a muri.
Că nu e de trăit zău
Când ești mort în sufletul meu.
Acum, aici și definitiv
Eu am stabilit intempestiv
Că din clipa următoare
Nu voi mai scrie o „floare”
Despre tine mută-slută
Despre viața irosită.
Mai bine în libertate
Singur și cu demnitate
Decât când și când cu tine
Dar și-atunci numai suspine.
Adio, deci, inimă de plumb
De azi n-am ce-ți da în schimb.