s-ar fi cuvenit o reinițiere
a începutului de lume
doar dragostea
nu era un epifenomen nemaiîntâmplat
am fost cuprinși de cecitate
și ne-am lăsat irosiți
mușcând din mărul interzis
la poarta raiului

un arbore întotdeauna va fi mai important
decât o revoluție de gesturi
și ne-ar fi fost de-ajuns
doar să fi existat privindu-l cu mirare

de ce ne-am lăsat smulși din rădăcină ?
de ce ne-am lăsat înșelați de angoasa căderii?

acum, pe drept murim
pentru tot ce era neimportant