Iubirea e de-ajuns să umple
un suflet cu simțiri divine,
să-ți scoată-n cale fericirea
și zările să-ți lase pline
de umbra netulburatoare
a fluturărilor de vis,
a cânturilor necântate
și vorbelor ce nu s-au zis.

Iubirea e de-ajuns să poată
străbate sferele-ntr-o clipă
un gând încețoșat de doruri
și inimii să-i pună-aripă,
s-aducă-aproape veșnicia,
s-o-ngenunche, atunci când
chemarea dorului țâșnește
din trupul fraged și arzând.

Iubirea e de-ajuns să știe
să călărească-n cer lumina
un suflet fără de prihană,
pe care nu-l atinge vina
și care, înfigând un pinten
în coasta razei săgetate,
stârnește-n urma lui petale
de sărutări înmiresmate.