când liniștea soarbe din tine zgomotul de a fi
te rog nu mă părăsi
mă voi regăsi
la curtea unui palat
medieval
prelat

nu voi mai cunoaște căile de azi poate de mâine
într-un ieri gata
de-a-și însuși fregata
amicului ieri

te poți ruga
sperând că ruga ta
nu e nisip în deșert

dumnezeu stă cu capul spart
de la o lovitură de bâtă de înger
eu sânger
căci Totul e deșart