Poezia este tot ce iese din tine
ca un înecat la suprafața apei
ca să fie găsit
și înmormântat creștinește între ai săi.

Cuvintele sunt selectate minuțios
încât îți vine să crezi în ceva
și te împaci cu speranța că mâine
cineva le va citi și se va ilumina
cum te bucuri de un asfințit fără să vrei.

Uneori te ridici de la masă și le arunci
apoi cauți alt moment inspirat,
să-ți transpui în poem tot ce simți.

Iubesc gândurile care-mi spun singure
cum să le îmbrac în metaforă,
să le dezvelesc sensul iubirii
ca la o femeie frumosă.