duminica vânzătorul de la Bingo
nu vine lângă coloane
nu este nimeni să oprească liniștea
doar profesorul ros de cancer
coborât din blocul bălțat cu polistiren ca din cer
îți povestește zâmbind că aproape a scăpat
răul este un bine iconoclast
și banii curg fără zgomot pe stradă precum sângele în abatoare

accelerezi
parbrizul înaintează lent ți se lipește pe față ca o mască
duminica la prânz
nu este nimeni să-ți spele mașina de praf și cheaguri

la periferie păsările cuibăresc toracele vitelor
privind cu teamă din spatele vertebrelor de șofran
în Antarctica s-a mai desprins un ghețar cât un cartier
aici ghioceii și liliacul și-au întins dezgolite gâturile emo în gerar

orașul e cufundat în ceața ca de ambră
un geamăt surd crește în cupola de aer lăptos
ca și cum fiecare stradă ar avea glas
stropi stacojii preling geamul unui lupanar

aș putea să-ți povestesc multe
dar până ajung la tine cuvintele
noi suntem deja altfel
și iubirea poate înțepeni ca un camion sub o pasarelă