De m-aș mai naște ieri, pe mâine
Te-aș căuta cu disperare
În cald de zi de zi, cum pâine,
Tartină, de nectar din floare.

Aș privi cer la nesfârșit,
Să te regăsesc prin stele.
Pe soare-n pumn, la răsărit,
L-aÈ™ stoarce tot, din ars, inele...

... Să-ți fac în dar, poate vei vrea
Sa-mi fii doar mie, singur, zână,
Să mă topesc în trena ta,
De-oi fi a mea, o zi, cunună.

Mă voi culca cât ziua lungă,
Să-ți fiu etern erou de vise,
Să știu că nopțile-ți alungă
Nereușirile promise.

Pe nevăzuta față a lunii
Pândă voi fi, ascuns mereu;
Să-mi dai sclipire mie, lumii,
Ți-aș fi scânteie, Prometeu.

Aiurea timp nu m-aÈ™ mai pierde
Că știu acum ce e murirea
Și de sub scoarța crucii, verde
Îți voi simți veșnic simțirea.

Voi fi un scurs de caldă lavă
Pe unde-mi calci răcori, sirenă...
Voi fi în sleit, de înoți, o navă;
Pluti-voi să te țin, carenă.

Și zbor mă vei găsi, că sunt
În veșnica ta așteptare.
Pe brațe să te port sunt vânt,
Cu aripi rupte de culoare!
29.07.2012