Când timpul înghețase peste lume
Și zarea rămăsese neatinsă,
Trecea pădurile fără de nume
Cu voalul ca o pânză-ntinsă.

Doar frunzele puteau să-i prindă urma
Și crengile să îi atingă părul,
Un unicorn nu își găsește turma
Dar ea găsise tocmai mărul.

Un fruct necopt dar cu ispită
Cine ar putea să îl culeagă?
Poate o patimă mult prea grăbită
Ce un mister adânc dezleagă...

Dar ea s-a dus fără mărgele
Cu gândul până pe o stâncă.
Cu glas duios de cucuvele
El stă și o așteaptă încă...

Iubita mea, eu chiar observ
Că încă te gândești la mine.
Mi-a mai rămas numai un nerv
Și vreau să îl împart cu tine!

Eu te aștept ca pe o ploaie
Ce răcorește un deșert,
Dar tot ce-aud e glas de oaie
Și tare mi-e c-o să te pierd!

Iubitul meu, să nu ai frică
Eu viața mea ți-o dăruiesc!
Dar am răbdarea foarte mică
Of, merele nu se-nroșesc!

Dar nu mai stau, ci vin la tine!
Chiar dacă nu mai ești în rai,
Cu câinii tăi mă-nțeleg bine
Și vreau să-mi dai tot ce nu ai!

Și s-au văzut și s-au iubit,
Pe iarba plină de bomboane.
Povestea nu are sfârșit,
Până ce dragostea adoarme!