cerul se aglomerează-n ochii tăi arși de soare norii mei își cheamă apele de la răcoare am văzut cum lângă tine erau două serpentine la stânga dac-o iau hai hui dau de o punte e cam șui dreapta are-un ascunziș și un capăt de tăiș

număr rar din pas în pas să nu ajung iar în impas ca să fiu numai al tău calea simplă-i de urmat o fi bine o fi rău singur de mă lași pe drum sau prin mijlocul de apă ai să auzi și acum glasul nopții cum se crapă și cum te strig când e rouă chiar și când afară plouă

draga mea nu fii cuminte dacă eu nu -s mai cu minte când o iau ca un nebun după urma de săpun nu mă ierta duios dacă eu sunt prea noros lasa-mă să iau la mine ale tale serpentine tăișul să-l tocesc ascunzișul să-l găsesc puntea să o trec cam drept și la tine să mă-ndrept să m-aglomerez în ochi și eu precum un minereu