Stropii de ploaie spală alene
Minți învechite de iarna trecută
Sângele aleargă grăbit el prin vene
Munți de speranță fac o nouă redută.
E primăvara verde, tangou de viață
Pe care natură îl cheamă în față
Spectacolul e splendid, căci ei
Actorii sunt dară: ghioceii, lalele și câțiva brebenei.
Totul renaște, totul e viață
Sorb cu nesaț din lumină și gheață
Va fi gândul cel, mai ieri alerga
Spectacolul e-n trup și-n inima mea.
Luciul speranței se vrea luminos
Soarele aleargă, nu mai e somnoros
Doar albă ea luna, mai stă să gândească
De va fi tot plină sau stă să rodească
Simbol de ardoare, pentru ce va fi
Armonie-n stele, la-nceput de zi
Căci din uniunea cu soarele aprins
Va răsări dorul, de viață și vis.