Galbenul meu umple elegant sicriul,
la picioarele-mi legate
un șobolan alb-negru așteaptă
încuviințarea viilor.

Rămașii mă vorbesc de bine,
plini de teamă și respect,
de parcă aș fi făcut ceva important;
unii mai apropiați mă citesc
și-mi pun în gură idei mult prea profunde,
alții tac, ascultându-mi
părul și unghiile.

Am steme pe ochi,
nu disting între glasul ud de mamă și iubită;
în copacul care mă îmbracă,
pipăi un fulger, un călător,
un sărut.

Chiar dacă aș fi vrut să mai iubesc,
simt între palme un viscol împăcat;
încep să uit,
mă golesc de mine ca un stilou de cerneală,
nimicul se lărgește cât să mă cuprindă,
și numai și numai acum
aș vrea liniște.

Și ea vine,
vine la timp, când șobolanului tocmai i-au dat aripile
și se înalță prin aerul gri cu o pungă în gheare,
tot mai cândva,
tot mai cumva,
tot mai nicăieri.

Variantă:

Galbenul umple elegant sicriul,
la picioarele-mi legate
un șobolan alb-negru așteaptă
încuviințarea viilor.

Rămașii mă vorbesc de bine,
plini de teamă și respect,
de parcă am reușit ceva important;
unii mai apropiați mă citesc
și-mi pun în gură idei mult prea profunde,
alții tac, ascultându-mi
părul și unghiile.

Am vulturi pe ochi,
nu disting între glasul ud de mamă și iubită;
în copacul care mă îmbracă,
pipăi un fulger, un călător,
un sărut.

Chiar dacă aș fi vrut să mai iubesc,
simt între palme un viscol împăcat;
încep să uit,
mă golesc de mine ca un stilou de cuvinte,
pâlnia neagră mă cuprinde prietenos,
și numai și numai acum
aș vrea liniște.

Și ea vine,
vine la timp,
când șobolanului tocmai i-au dat aripile