Te uită la stihul acest
în care sufletul meu sângerează...
Știu că limpezimea ochilor tăi
nu-și risipește lumina
pe niște vorbe, chiar dacă din ele
mustesc iubirea și speranța..
În raza lor intră
doar trupuri de carne,
lutul primordial, cel care
prea iute se întoarce în lut...
Te uită la stihul acesta
care are tăria silexului...
Cu el aș putea să-ți cioplesc idoli,
cu el aș putea face să dispară
fantomele nopții și monștrii întunericului,
dar în sideful delicat al urechii tale încap
doar ușoare vorbe de clacă și
doar săltărețe muzici fără de noimă...
Te uită la stihul acesta
care poate slăvi,
care poate ucide...