Am adunat trei frunze-n mână
Din ea pădurea ce a fost
În armonia vieții cu volan și frână
Dar acum stau și caut încă rost.
Sunt frunze verzi și-nmugurite
Timpul n-a zăbovit prea mult asupra lor
Din ea patina timpului croite
În timp de taină-și caută cursor.
Nimic nu e ca înainte
Nimic nu poate a mai resuscita
Când ai în suflet viața plină de cuvinte
Nimicul e nimic în palma ta.

E un destin de necrezut
De n-ai avea curaj, l-ai da
La groapa de gunoi ce a văzut
Bogatul și săracul, formând grămada.
La taina nopții ce apasă
Peste el timpul rătăcitor
Stau trei frunze la masă
În căutarea trunchiului îndurător.
Nimic nu e ca înainte
Nimic nu poate a mai resuscita
Când ai în suflet viața plină de cuvinte
Nimicul e nimic în palma ta.