Nepotolita-mi sete de departe,
De-a construi peste oceane pod
S-a stins când, strâns de ani pe calapod,
Rob am rămas visărilor deșarte.

Nu zămislește azi visarea plod,
O altă viață de trăit, aparte
Și-atunci tânjesc pe-o pagină de carte,
Uitării rob ca-n ațe de năvod.

N-am fost nicicând războinic sau vreun mag
Pus să desfacă nodul gordian
Și nici poet ca să clamez în van
Iubirii - veșnicia, urii - prag,

De-aceea închin versu-mi cepeleag
Soldatului închis în cal troian.

26.03.2014