încă din prima zi m-au pus în lanțuri
și m-au aruncat într-o închisoare din lumea
post-industrială, post-modernă, post-apocaliptică
de-atunci trăiesc un permanent post negru
în care fericirea e interzisă cu desăvârșire.

închisoarea mea nu are gratii
au creat-o cu șuruburi, cuie, bormașini
nervi, frustrări și traume
și e singurul loc pe care îl știu.

e locul unde ei au strigat melodramatic
acesta e Alesul!
apoi m-au înlănțuit și m-au biciuit ca pe un cal
un cal împovărat de greutatea păcatelor puse în spate
un cal de bătaie care visează să ajungă mustang
departe de închisoarea fără gratii.

departe de locul unde ei au spus mai apoi dezamăgiți
acesta nu e Alesul!
iar de-atunci biciul a durut de două ori mai tare.