amurg expus într-o galerie
în tăcerile lui nevoite
să-mi iasă în cale să coboare pânzele ochilor
până la nivelul înțelegerii
din joaca de-a fructele de mare

jar tânăr în pipe-inimi
iubirea
o iarbă mirosind iute se amestecă fumuri-
fumuri vorbesc în locul nostru
prietenește scărpinându-se în bărbi

îi zăresc fața între două rotocoale
îmi pare dintotdeauna romanticul celor
douăzeci de poeme
de iubire paloarea din obraji cea mai
des întâlnită figură de
stil în actele poeților

nu-mi mai este cu totul
necunoscut
teama apropierii s-a mai îmblânzit
facem pe din două noaptea albă pe punte
ne ținem politicoși de acest prezent sec
simțim cum se revoltă stelele

toți îndrăgostiții se laudă cu fluturi în stomac
eu doar cu o colonie de crabi și raci care dau în așa fel înapoi
timpul ca fiu risipitor

parcă povestește
cum mă visase de foarte aproape
dezgoliți de idei mercantile

nu-mi doresc decât să fiu acceptată într-un viitor
în care să călătorim de plăcere prin trupurile noastre
iubirea să nu-mi fie acest matelot cântec de disperare