Mă adun mădular cu mădular
În așteptarea...Dar ce aștept?
Mă las cotropit de micul dar
Ce l-am descoperit adept
La starea de moarte sublimă
Ce nu apare orișicum
Nu poți a fi cretin cu rimă
Și imbecil pierdut în scrum.
Chiar și ea moartea-i diferită
De vrei noblețe, uită-ți frica
Cutreieră-ți prin mintea odihnită
De vrei să fii copilul lui mămica.
Travaliul morții așteptate
De ea concepția universală
Te lasă lent coborâtor pe spate
Dar nu umil, ci-n tranșa triumfală.

Simți cum apare deznădejdea
Atunci când ești comunul om al Terrei
Ai amorțit la coada ce ar vrea să-ți dea
Puțin din cel suspin al Herei.
Spectacolul, deși în aparență trist
E început de ușurare fadă
La capul tău mai cântă un artist
Deși e mort, el lumea vrea să vadă.
E sufletul ce l-ai pierdut deja
Și te așteaptă spre a merge
Acolo sus, după perdea
Unde vei fi ori slugă, ori poate chiar rege.
Travaliul morții așteptate
De ea concepția universală
Te lasă lent coborâtor pe spate
Dar nu umil, ci-n tranșa triumfală.