E iarnă peste lume și n-am grai
Să pot spune că-i pustie cărarea spre Rai
Și plină e lumea de lucruri deșarte,
De ură și rău aducător de moarte...

Și viscolul minciunii vuiește cumplit
De parcă adevărul demult a murit,
Nămeți de temeri se aștern mereu,
Îngheață speranța în sufletul meu.

Pământu-i cuprins de frig și-i pustiu...
Ce este in sufletul meu nu mai știu
Dar iată că pe Cer o Stea se arată
Speranță răspândind cu raza-i curată.

Viscolul cumplit de transformă blând
În valuri de lumină ce vin spre Pământ.
Și ninge liniștit și cu iubire
Flori albe de speranță către omenire.

Totul e alb. Cerul așterne
Peste noi blândețea iubirii eterne...
Sclipirea zăpezii mirific se-ntinde,
E timpul sa cântăm "Colinde,colinde".