Se scutur nouri candizi, mărunt, la mine-n vise,
Și e atâta pace, și mi-e atât de bine,
Respir mireasma ploii și să alerg îmi vine,
Desculț, pe iarba udă, cu brațele deschise.

Să mă închipui fată, să mi te-nchipui june,
Înlănțuiți în pașii eternului tangou,
Dansând pe lira ploii, să ne unim din nou,
Într-un duet frenetic, iar norii să se-adune,

Să ne aclame-n ropot de-aplauze la scenă
Deschisă, noi pe ringul de dans să le-nchinăm,
Adâncă reverență și-n dar, să repetăm,
Tangoul enigmatic, dansând pe-al ploii trenă.

Din plete să ne curgă cristale în șuvoaie,
În cercuri sclipitoare să ne închidă strâns,
Ca într-un glob de sticlă, pe-o etajeră pus,
Un june și o fată, frumoși, dansând în ploaie.

E cald la mine-n vise și mi-e atât de bine,
Când simt chemarea lirei prin globul de cristal,
Atunci te-aștept iubite, în rochie de bal,
Să vii pe trena ploii și să dansezi cu mine.