uneori îmi doresc să nu fi existat scrisul
oamenii ar fi mințit mai puțin ar fi simțit mai mult
ar fi călătorit sute poate mii de kilometri numai pentru a întâlni
unul dintre puținii care au cu adevărat ceva de spus

fără albul nopților habar nu aș avea cum trece timpul
puțin mi-ar păsa că stau între cărți ca și cum aș călători clandestin
între bagaje sperând încă să întâlnesc un astfel de om
care zărindu-mă de la distanță să închidă ochii ca atunci
când auzi scrâșnet de frâne și anticipezi impactul

… vanitoasele drumuri către cititori… când vine vorba
despre a mișca lumea nu sunt mai prejos decât aurul sau petrolul
… sudul editurilor către care suflete imaginare
călătoresc cu precizia păsărilor călătoare înainte de frig

copilăria e un cuib părăsit sub o streașină sigură
pornit la drum iei cu tine doar amintirea împletirii și-a-ntâiului zbor
tot ce-ți dorești este să nu te prăbușești să treci peste creasta din față
abia când reușești
vezi că dincolo ai de traversat cel mai înalt munte din lume

se spune că foarte puțini ar reuși cei mai mulți
aleg să îl ocolească chiar dacă din chiar clipa aceea
viața se schimbă definitiv