în ultima vreme
mă cărau cu roaba.
Îmi înjurau burta enormă.
De pe vremea lui Iuda
nu mai trăiseră oamenii așa de bine.

Spre seară speram ochii la felinare

din când în când mă mai duceau spre
vechiul cimitir abandonat prin nu știu
ce eroare de credință. pe acolo urma
să se construiască o nouă autostradă
mai scurtă spre primul ceas. nu știu câte benzi
fără restricții de viteză

ziceau că acolo va fi noua mea slujbă
și că îmi trebuie și uniformă

da știi ce nu înțeleg io
dacă-mi vine să mă piș
nu e niciun refugiu
gropi măcar nu-s . nu, nu
e sinistră-n sihăstria ei
și perfect egală spre jos
scurt, fără reflexe.
conducem marea revoluție
socială 007
teatru radiofonic, mari spectacole...