deschizi ușa
mirosul de turnesol sau ce naiba o fi
nările se contractă
stomacul se răscolește
făptura palidă
de care ți-e milă acum
o iubeai înainte
surîde
întinzi buchetul de flori
mîna să iasă din perfuzie

la naiba cu neputințele
știi că de tine depinde întîlnirea
cum ai fi într-un parc
unde zvonurile că fantome ale ucișilor
caută dreptatea prin gropile de var

te întrebi dacă iubirea creștină
există
sau ai citit filocalia din egoism
acum ispitele se preling pe carne
șerpii reali sînt șerpii din inimă
ispitele

mirosul de iad trebuie să aibă morfină
cadavre încă vii agonizînd împreună
cu viermii
trebuie să fie flori înnegrite
din lipsa unor nuanțe cromatice

dragostea e cea mai măruntă virtute
cînd umbrele morții amenință
nădejdea credința
iată ce fiul omului
ne-a descoperit!

o iubeai înainte acum fiorul
despică vertrebele de la gît spre coccis
te așezi pe scaun
zîmbești cu lacrimi
așezi florile într-un borcan cu alte întrebuințări