frică de hârtia albă paralizie nu știu încotro s-apuc
ce greieri să împung în coaste cu penița spadă
versul nu iese ușor e ca o naștere ce necesită cezariană
cezarului încă nu mă pricep să dau ce-i al cezarului
deși poemul acesta a pornit la drum
literele sunt în combustie în sferă

frica de hârtia albă deja o încetez implozii de cuvinte
ochiul de ciclop înlesnește citirea în stele lună ori în soare
cu strigăt uneori de cerneală
din călimara suptă de penel întru
picturi
conduri
mi se năzăresc în zare de chilie
vomit versurile acestea spre-aduce
amintire ție


uneori nu nasc ori vomit cuvinte
ci doar dezvelesc oseminte