Eu sunt aici și te invit
Să pășești pe un pod și să pătrunzi
În universul meu
În atmosfera sufletului meu.
Să asculți cuvinte
Să bănuiești emoții
Și să le lași să-și faca drum
Să bată la poarta sufletului tău.

Eu sunt aici și acum
Și tu vei fi în aici și acumul tău de atunci
De peste o lună, un an sau o viață
Și totuși un pod se va întinde
De la poarta sufletului tău
Către poarta sufletului meu,
De la aici și acumul tău
Către aici și acumul meu.

Ce fel de timp e acesta între mine și tine?
E totuși timp?
Sau suntem de fapt împreuna pentru un moment
In timpul tău și în timpul meu?

Mi-e drag să te aștept să pătrunzi
în universul meu
Și să visez că așa cum pătrunzi adânc în mine
Te lași să aluneci adânc în tine,
Te lași învăluit de tine,
De dulceata sufletului tău.

Mă las să simt universul tău
Bătând cu sfială la poarta sufletului meu
Să simt cum universurile noastre
Se tatonează ușor și probabil se întrepătrund
Citind o poezie peste timpuri...