Printre brocarturi și dantele…
așa mă cunoscuseși tu pe mine
și tresăriseși aproape imediat
în clipa în care eu te apucasem de mână.
Parfumul meu suav
– aveam să aflu mai târziu –
te făcuse să te rătăcești printre lianele
verzi-albăstrui ale mătăsii părului meu
prelungindu-se în voalul rochiei negre de seară.
Alunecasem atunci înspre tine
și mă încolăcisem – spui tu –
ca o iederă voluptuoasă ce-și căuta infinitul
dincolo de ea.
… și multe altele mai spuneai tu
fără să știi că astăzi toate vor fi
doar amintire.